Un copil,in fiecare zi se ducea pe malul mari si scria "Mama,te iubesc" ,apoi astepta ca valurile sa stearga ce a scris si pleca zambind.Un batran trist,se plimba in fiecare zi pe acolo si il vedea mereu scriind aceeasi fraza.Gandea: "Copii astia.Sunt asa de prosti".
Intr-o zi se apropie de copil.Nu avea mai mult de zece ani.Il intreaba: "Ce rost are sa scrii "Mama,te iubesc" pe nisip si asa nu vezi ca marea iti sterge tot?Du-te si spune-i ei."
Copilasul se ridica si priveste aceeasi fraza care vine stearsa zi de zi de apa sarata a marii. "Eu nu o mai am pe mama.Dumnezeu mi-a luat-o cum marea imi ia in fiecare zi ce scriu.Cu toate astea vin aici sa ii amintesc mamei cat de mult o iubesc".
Batranul cade in genunchi si cu ochii in lacrimi scrie pe nisip "Nora,te iubesc";era numele sotiei lui care murise de curand.Lua copilul de mana si impreuna asteptara ca marea sa stearga ce a scris.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu