Oare de ce noaptea adorm cu tine in gand? Oare de ce ascult melodiile care imi amintesc de tine? Oare de ce merg pe drumul pe care mergi si tu in fiecare zi? Oare de ce citesc toate mesajele pe care le-am primit de la tine? Oare de ce ma uit in fiecare seara peste convorbirile noastre? Oare de ce vreau sa fie mereu primavara? Oare de ce inca mai respect sfaturile tale? Oare de ce glasul tau inca ma mai inconjoara? ................................................................................ Oare de ce absolut tot ce fac imi aminteste de tine?
Daca ai sti ce dureros este sa te vad la doi pasi de mine si sa nu pot face nimic...Sa stiu ca ai trecut pe langa mine si nu ai stiut ca eram acolo... Sa stiu ca ai trecut pe langa mine si ca nu am avut curajul sa iti zambesc...
Cand te simti obosit si descurajat in urma eforturilor zadarnice, DUMNEZEU STIE cat de mult te-ai straduit... Cand ai plans atat de mult incat ai simtit ca te doare inima, Dumnezeu ti-a numarat lacrimile...
Cand simti ca viata sta pe loc si ca timpul trece pe langa tine, Dumnezeu te asteapta... Cand nimic nu mai are sens si esti confuz sau te simti frustrat, Dumnezeu are un raspuns pentru tine...
Daca dintr-o data chipul tau se lumineaza si mai gasesti o urma de speranta, Dumnezeu ti-a soptit... Daca lucrurile merg bine si ai motive sa fii multumitor, Dumnezeu te-a binecuvantat... Daca ti se intampla ceva frumos si esti mut de uimire, Dumnezeu ti-a zambit... Aminteste-ti ca oriunde ai fi si oricum te-ai simti, DUMNEZEU STIE...
vineri, 23 decembrie 2011
"In definitiv, nu anii din viata sunt cei care conteaza, ci viata din anii tai". Abraham Lincoln
Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
-Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
-E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este să ne menţinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.
